Ridică capul în a primăverii dimineaţă!
Primeşte sărutul soarelui drept în faţă!
Să vezi ce poate face bunul Dumnezeu
Dintr-o lume anostă cu divinu-i felezeu:
Cel mai frumos anotimp ce-aduce înnoirea
Şi cel mai frumoas mărţişor, însăşi iubirea,
Care deschide-n muguri o luminoasă filă
Iar, între inimi, pulsează mândra clorofilă
Ca o reacţie firească la frumoasa-i comoară
Sfidează singurătatea cu-această primăvară!
Când suflarea toată, în perechi, se-mparte
Să-şi jure că nimic şi nimeni nu-i desparte.
Aminteşte-ţă că eşti a vieţii minune,
Că meriţi tot ce-i mai frumos în lume,
Că ai o imensă datorie faţă de tine:
Fericirea să-ţi înflorească-n retine!
Către alte retine, făcând-o să pulseze
Când sângele,-n inimă, trebuie s-aşeze
Diadema mărgăritarelor înfăşate-n jad
Pe fruntea-n care izbânda a triumfat.
(Timişoara, 2O17, O1 martie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, VERONICA! O duminică împlinită!
Versuri foarte frumoase!
Dragi prieteni, mulţumesc pentru lectură, gânduri şi aprecieri!
Mulţumesc, AURELIA! O primăvară Frumoasă!