Se înalţă priviri din mâini bătucite
De munca strivită în colţuri de rai,
Glasuri ce se opresc în focuri mocnite
De-atâta durere mai strigă doar…Vai!
Cerul mângâie umilinţe nălbite
Şi dezrobeşte răstignirea din noi
Lăsându-ne-n urmă doar case spoite
Şi dorul cu lacrimi ce curg în şuvoi.
Fruntea se pleacă amuţită-n cuvinte,
Scrâşneşte pământul sub norii de ploi
Şi ca un plâns rătăcit pe morminte
Se scurg din priviri rugăminţi către voi!
Îndură-Te, Doamne, de mâini umilite,
De ochi ridicaţi răbdători din nevoi!
Îndreaptă ale lor picioare muncite
Şi iartă-i, Tu Doamne, pe ei şi pe noi!
-->
Comentarii
MUlțumiri tuturor pentru aprecieri și gânduri!
Plecăciune!
Deosebit!
Foarte frumos!
O, Doamne!
Fara cuvinte...
Recitit cu drag!