Ne construim


Ne construim 


Ne construim din lutul întărit, 
ca zid prea galben destinat tăcerii, 
când cad doar stropi din cerul sfânt, rănit, 
să fim prezenţi la ora învierii. 

Să înviem iubind aceaşi toamnă, 
o vreme care tace-n zori ivite, 
un cer de dor, din taina ce ne îndeamnă, 
să trecem vămi, sau ziduri ce-s zidite. 

Ne construim din luturi, în cuvânt, 
un dor născut la poarta dintr-o vară, 
s-ar apleca salcâmii la pământ, 
să poată duce singuri, o povară. 

Ne construim o toamnă ce brăzdează, 
un gând departe, fuga lui spre brazi, 
un vis cărbune ce-arde, sau oftează, 
e toamna azi, iubito, numai azi.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->