Ne irosim ...
(GV)
Ne irosim, rostindu-ne cuvânt,
lumină sfânta, rugă în altare,
sau scrise doruri, peste un Pământ,
ne irosim, în săli de aşteptare.
Ne irosim, în tainele visării,
în fructe pârguite de tăcere,
în poamele supuse neuitării,
sau în culori iubire ... adiere.
Ne irosim la poarta de cuvinte,
deşi atâtea ar mai fi de spus,
la stresina sărutului cuminte,
ne irosim, iubito, în apus.
Ne irosim cuvântul, în cuvinte
şi visul într-un gând pe căi purtate,
ne risipim în doruri, sau aminte,
ne irosim, când ne tăcem ... în toate.
-->
Comentarii