Stele rotindu-se în colţuri pe cer
se grupează în mii de spirale
şi fără margini închipuite
cuvintele sar din cuvinte,
devin sonore
şoptind.
Auzul meu le prinde rotund
ochii privesc interiorul
unde gândurile se iniţiază
se întrevăd în mîşcările din oglinzile
universului deschis.
Ea-mi urcă prin simţuri şi un greier
îi dăruieşte o seară de concert în ierburi.
Brusc se lasă tăcerea, începe odihna
pentru ca la trezire să se reia cântul.
Noaptea se lungeşte, are degete luminoase
care lasă urme prin aer. Luceafărul
bănuitor şi rece mângâie fetele-n somn,
intră-n visele lor şi se întoarce
în marea-i de singurătate.
În juru-i totul se mişcă
timpul nu face pauze
se comprimă şi se dilată neînţeles.
-->
Comentarii