Buzele tale slobozeau blesteme ciudate
Parfum de smirnă emanau ale tale șoapte
Te-aș fi iubit, dar nu te deslușeam,
Simțeam când dor, când drag, dar nu mi te aveam.
Neînțelese incantații din mine se desprindeau haotic
De ce-mi doresc să te citesc, pe tine, un habotnic?
Un ochi îți râde ironic, celălalt o lacrimă pare să își stăpânească
Dorință a neputință sufletul meu se prinde să trăiască
Mă urai o secundă relativă, o trăire profundă mă iubeai
Mi te aștept să vii, să-mi fii, să-mi stai.
Visam iubire, dar se lovea de cer trântindu-i poarta
Apoi se izbea de pământ pecetluindu-mi soarta
Rămân o străină ce se destăinuie îngerilor în asfințit
Te subjugă o noapte, te iubește un vis și se spală de tine în răsărit.
-->
Comentarii
Multumesc frumos pentru popas și apreciere Vladimir!
Multumesc frumos pentru lectură și aprecieri, Gabriela Mimi Boroianu!
Citit și plăcut... Felicitari, DANIELA !
Iubirea, bat-o vină! Are atâtea fețe că niciodată nu va fi deajuns doar un poet să le descrie!
Felicitări, Daniela!