Ne naştem – murim
Ne naştem
într-o anume zi!
Izgoniţi
din gândul tatălui ceresc
ne adăpostim
mai întâi
în pântecele mamei.
Apoi sărim,
strigând după ajutor,
în cămaşa de cânepă
a vieţii.
Ne spălăm
de toate orele
cu lacrimile cerului
păşind semeţi
prin galaxii şi nebuloase.
Destrămăm
pânza tăcutelor iubiri
pierzându-ne timpul
fără rost,
mâncându-ne
unii pe alţii...
Murim
într-o altă zi
luând cu noi
toate durerile lumii!
Mariana Rogoz Stratulat
Aproape Unul, ed. PIM, Iaşi, 2015
Comentarii
„Izgoniți din gândul Tatălui Ceresc” e durerea uitării de unde venim și cine am fost.
Vă mulțumesc pentru aplecarea spre timpul din cuvântul meu.
Cu alese gânduri!
extraordinara desfășurarea versurilor într-o presupusa clepsidra în care harul poetic ascunde acel demers existențial al trecerii noastre dar cred eu nu izgoniți din gândul Tatălui poate doar dăruiți cu dorința de ai afla o mica părticică a gândului sau pentru ca altfel murirea nu ar avea acea putere de a lua din durerile lumii pentru a le transforma în alta gnoza ce da putere repetabilei formule-Ne naştem – murim...
cu prețuire!