.
În vreme de nuntire, la pieptul tău plăpândă,
lumină fară lume întoarsă-n neiubire.
Mă laşi o stare vidă zidită-n viscolire,
ca nisipoasa ceaţă, când timpul tău inundă.
Întoarsă-n firul galben a prăvălirii zestre…
sudoare sacră-n iarba visărilor ce mor,
şi-n ăle lungi ecouri al gândului de dor,
mi-oi duce înflorirea, ca ziua prin ferestre
Un vis prelung, din blânda-ţi adormire,
tot mă zideşti sub pleoapa greu căzută,
un chip râvnit de umbra ta, ţesută
în spuma nopţilor târzii, neîmplinire!
O floare de zăpadă, la mitul tău, diurnă,
ne-or primeni pe rafturi; ţârâitoare urme,
ca vraja spartă-n ochiul cu zbaterea în spume,
frunzarele gândirii ne-or pune împreună.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
cu drag
Patricia, Camelia, va multumesc, pentru citire si aprecieri! ma bucur ca plac umilele mele versuri! cu deosebit respect
Frumos poem, ca toate celelalte, de altfel.Felicitari!