Apusul
autor: Corneliu Neagu
voce: Florin Alexandru Stana
Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
dintr-un văzduh cu forme nevăzute.
Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma-ți temerară
ce-ajung pe căile din vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne regăseam cu inima curată.
Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreținute.
Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc
ajung, arzând în mine ca o tramă,
când fără voie stau să te privesc
din vraja karmei care se destramă.
-->
Comentarii
Rodica, te mai poți loga o dată! Ai două logări.
Pe una asculți, iar pe cealaltă citești
Eu am încercat să fac aici un ciclu: Nebuni frumoși ai poeziei
Nu mă poți obliga să atașez și textul! Mai ales că acesta există aici pe SITE
Nu fac nimic din dorința de a epata.
Nu zic mai mult, Florine, chiar dacă poemul eşi postat altundeva... Ori alegi să postezi varianta audio la postarea lui Cirneliu, ori ne pui lăngă varianta audio şi varianta scrisă. Nu de alta, dar tentaţia este ca în timpul audiţiei să sati să cauţi varianta originală scrisă...