Nebunie

NebunieÎmi arde inima în pieptPrecum un soare-n primăvarăȘi-aş vrea să fug și să m-ascundÎn ochii tăi de tămâioară!Și plâng și râd ca un nebunȘi cai în sânge-mi tropotescDin aer cu miros de tineAm ajuns azi să mă hrănesc!Și te respir cu-ntreaga ființăȘi te gândesc cu orice visÎn vorbă port culori din tineSă scriu pe cerul interzis.Și te pictez pe orice toamnăPe frunze risipite-n vântȘi te adun în stropi de varăCe plâng din cer peste cuvânt.Și chiar de nu te-ai fi născutTrăiai deja la mine-n gândȘi te-aş fi plămădit din steleSă-mi fii silaba care-o plâng.Să-mi fii surâsul diminețiiLumina frântă în amurgAmbrozia ce-o beau poețiiCând Lunii raze-n ape-i curg...de Gabriela Mimi Boroianu17.10.2015
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->