Neglijată povară

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Rotunjimi fragede
privite ca o bunăstare dăruită,

învelită în piele subţire şi roz,
trădare ascunsă într-o risipă bogată
prin dorinţe ameţite de simţuri.

Pe când străbăteam straturi de umbră
picioarele făceau drumuri.
purtau trupul o neglijată povară.

Am luat-o la pas prin pământul mustos

iar când am ieşit la lumină
apele se retrăgeau în matcă
şi oamenii priveau îndelung depărtarea,
căutau cu mâinile soarele
ce aluneca oval după munţi.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]