Lipsit de expierență
ascultam cu răbdare pe fiecare interlocutor
și-i analizam spusele la rece,
acasă în perioadele de meditație profundă
mă exceptam din subiectele discutate
c-un ochi dinafară.
Noaptea era un teren propice de aventură,
practic o plăcere de a mă instaura
în inima unei femei
uitată ca o umbrelă
undeva într-un colț al străzii.
Atâta vreme cât lucruruile nu se complicau,
să nu mai știu unde începe și se termină
euforia care naște probleme,
eram un negustor de sentimente
care trăiesc și mor ca fluturii.
-->
Comentarii