Ploaia a gonit în cer stelele toate,
pe drumurile pustii petale căzute
Prin vămile cerului noroi calatoresc,
printre gândurile nopții mă opresc.
Pe firul ierbii tremător geme furtuna,
a plecat de la geamul meu și Luna
Pe stradă a vântului sălbatică suflare,
frunzele mai triste aleargă în depărtare.
De pe cer mă privește iar lampa nopții
pribegesc mereu printre gândurile vieții,
Văd un nor al primăverii încet lunecând,
am multe ploi adunate în al meu gând.
Vântul, hoinar singuratic care aleargă,
vrea stelele toate pe cer să le șteargă,
Vine dimineața cu răcoare în frunze,
acum și gandurile mele sunt treze.
Vine murmurul ploii încet să mă adoarmă,
aș vrea să prind picturii ploii într-o ramă
Liniște, ploaie, mult frig, noi povestim,
privim norii pe cerul intunecat, ne odihnim.
-->
Comentarii