Prea multă plângere în lume...!,
prin lacrimi plâng cuvintele
și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi...
De ce tu, Dumnezeule,
cu prea mare-a ta putere,
nu poți schimba un alfabet?
În turnul Babel tot ne ții
să ne-ncurcăm în mii de limbi,
când noi abia ne descurcăm,
cu pixul, în caligrafii?
Prea multă plângere în lume...!,
prin lacrimi plâng cuvintele
și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi...
De ce tu, Dumnezeule,
în prea mare mila ta,
întorci fața de la noi
să nu vezi cuvintele
cum se scaldă în noroi?
Prea multă plângere în lume...!,
prin lacrimi plâng cuvintele
și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi...
De ce tu, Dumnezeule,
în palatul tău ceresc,
nu mai cauți salahori
să rânească bălegarul
care pute pe pământ?
Și mai spui ca o minciună, amăgindu-ne perpetuu,
trimițând pe sfântul Petru,
(nu era deajuns poetul!)
mână-n mână cu profetul
peste tot, bătând pământul
tot ne-au spus, bătu-i-ar sfântul!,
că la-nceput a fost... cuvântul!
-->
Comentarii
Da, la început a fost cuvântul, curat ca lacrima şi pur, de murdărit l-au murdărit oamenii. Dumnezeu nu constrânge pe nimeni să facă într-un fel sau altul de aceia nu intervine pentru că a oferit oamenilor liberul arbitru. Semn de lectură cu drag.
De ce tu, Dumnezeule,
cu prea mare-a ta putere,
nu poți schimba un alfabet?
În turnul Babel tot ne ții
să ne-ncurcăm în mii de limbi,
când noi abia ne descurcăm,
cu pixul, în caligrafii?
.........................................
Prea multă plângere în lume...!,
prin lacrimi plâng cuvintele
și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi...