De un timp desenez sacrificii,
Adieri de vânt
Care se strecoară prin rănile spațiului
Și seacă sufletul pământului.
Desenez o mână de femeie
Care atârnă palidă și fără vlagă
Peste rama unui tablou închipuit.
Desenez Cleopatre, Madone,
Borgii, Semiramide;
Și de ce nu aș desena Ane?
Ane, născute să fie libere,
Deja iertate de păcatul omenesc
Ane eliberate din chinuri
Cu viața spre bucurie călcând.
Ane virgine ce nu au cunoscut
Mângâierea palmei de bărbat
Ane care vor trăi libere
Fără să le strângă ziduri.
Desenez biserici și Mănăstiri
Slujite de Madone purtându-și în brațe pruncii
Din vitraliile cărora
Îngeri cu chip de porumbel
Îmbie la rugăciune
Anele fără de păcat.
***
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Veronica! Prețuire!
Mulțumesc frumos, Corneliu, aprecierile tale mă onorează!
Mulțumesc frumos Vladimir
Onorată,cu prețuire mă înclin....
Un poem frumos curgător, cu mesaje multiple despre ceea ce trebuie să fie femeia liberă, frumoasă, independentă. Aprecieri sincere din partea mea !
Poezia abstractă... e la ea casă.
Felicitări, Daniela Vîlceanu !