Tot timpul am o umbră lângă mine,
prieten ... sau străin necunoscut? –
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă ... făr’ de început!
.
De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ –
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
poate-ar vorbi, dacă-ar avea cuvânt.
.
Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip –
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munți înalți sau bancuri de nisip?
.
Când norii grei pe ceruri se adună,
ea mă veghează dinlăuntru meu –
așează-n sufletu-mi smerit cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.
.
Și liniștea cea calmă se întinde
peste Destinul reîntors la mal,
o pacea nesfârșită mă cuprinde
iar karma-n suflet urcă val cu val.
-->
Comentarii