Cu roua ierbii dese mă spăl acum pe față,
Când ziua se cunună cu noaptea-ntunecată,
Iar soarele cu raze calde mă răsfață,
E-o primenire-a vieții-n natura-nviorată.
Din muguri de copaci îmi iau azi prospețimea
Iar din frunzișul vesel vigoarea, tinerețea,
Pătrund prin scoarța groasă simțindu-i profunzimea
Și sorb din dulcea sevă ce-mi dăruie robustețea.
Chiar simt cum râd copacii și florile-n câmpie,
Și iarba mlădioasă ce se apleac-alene
Sub palida suflare a vântului ce-adie
Trezit abia fiind din veșnica lui lene.
Sunt una cu natura, respir cu ea odată,
Mă-ncarc cu energia ei pătrunzătoare
Și îi ofer la rându-mi dragostea curată
Ce-o dai întotdeauna fratelui mai mare.
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Agafia Dragan !
Recitit cu placere. Aprecieri.