Îmi putrezesc zilele pe la colţuri,
anii adastă şi mi se aşează în paturi adânci
prevestind că începutul are şi sfârşit.
Răsucesc sensul cuvintelor pe toate muchiile,
apoi le trimit să umble prin lume.
Le aştept să-mi aducă un semn.
Prea des mi-am tocat la ruleta norocului
darul inocentelor primăveri.
Am umblat cu frenezie pe drumul soarelui
aşteptând pe ţărm pescăruşii
prinzăndu-mă în jocul de-a “ea şi el”.
Prea des furtunile mi-au năvălit în zarea vieţii
hrănindu-mă cu otrava izvorâtă
din unele cuvinte cu sensuri secrete.
Mi se destramă amiaza fără să o ating,
mă înveşmântez cu straiele înserării.
Îngerul albastru ştie
că tot ce se petrce dincolo de fereastră
mă înstrăinează de o destrămare parfumată.
Nu am niciun nume,
Nu cred că mi se potriveşte vreunul.
Nu semăn cu nimeni
sau poate, cine ştie...
cu îngerul albastru.
-->
Comentarii
Comentariu publicat de Dobrin Mariana chiar acum
Va multumesc f. mult pt. lectura si aprecieri, Lenus, Mircea si Lucretia!!!!!!!!!
Da, bine te-ai definit, inger.
O adiere,
cu drag
LA MULTI ANI