Îngerul

                                   Cătălinei Munteanu şi tatălui ei

 

 

Din sfârşitul de toamnă, cerul se deschide.

 

Privesc de dincolo de fereastră, îngerul

cum îşi deschide aripile peste mine,

 

cu fulgii de nea. Sunt primii.

Nu se depun. Ei intră în suflet.

 

Deschid amintirile de ieri, să-mi torn paşii

copilăriei peste chipul de mâine al zării.

 

Ce alb,

ce aripi,

ce înger…

 

Mi-e dor şi plâng bucuria din florile nopţii.        

 

 

28.11.2014, ora 19, 00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->