Cătălinei Munteanu şi tatălui ei
Din sfârşitul de toamnă, cerul se deschide.
Privesc de dincolo de fereastră, îngerul
cum îşi deschide aripile peste mine,
cu fulgii de nea. Sunt primii.
Nu se depun. Ei intră în suflet.
Deschid amintirile de ieri, să-mi torn paşii
copilăriei peste chipul de mâine al zării.
Ce alb,
ce aripi,
ce înger…
Mi-e dor şi plâng bucuria din florile nopţii.
28.11.2014, ora 19, 00’

Comentarii
multumesc cu SUFLETUL Gabriela, o zi binecuvantata, Marius
Superb! Felicitări Marius! Expus si partajat!
multumesc din suflet Emilia, o seara/noapte binecuvantata, Marius
Admiraţie!