Nicio zi
nu poate fi îngheţată în oasele sale,
înoată prin noroi tălpile copilăriei desculţe,
drumul căruţelor se desprinde din realitate.
Caii sunt potcoviţi de gheaţă,
eu îi despiedec şi-i aduc acasă călare,
câmpul înverzit rupe din fiecare zi
plăcerea în care mă regăsesc nebunatic.
Te aştept Ană cu şorţul tău înflorat
ca pe o bucătăreasă de lumină,
să-mi însoţeşti vorbele care te mângâie
cu florile culese de ochii tăi
ca nişte mărgăritare negre.
-->
Comentarii