Nihil sine Deo

  

 

Hrănesc lupii îndoielii.

Nu-mi este dat să trec

de ochii sfincşilor,

îngăduită să-le fie acceptarea

a ceea ce sunt.

Oare sufletul

se lasă pradă pulberii,

totală părăsire...

sau înaintând în nemişcarea

definitivei clipe,

ochi nevăzut,

 o să-şi vegheze visele,

moştenire din moştenire lăsate?

Să prindă o amăgire de certitudine,

am să-le dau colocviu

cu acei numeroşi eu care am fost.

Să-mi mistui lupii, Doamne,

pe scara lui Iacob să urc!

Oare, mă vei lua de mână

să mă conduci?

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->