Hrănesc lupii îndoielii.
Nu-mi este dat să trec
de ochii sfincşilor,
îngăduită să-le fie acceptarea
a ceea ce sunt.
Oare sufletul
se lasă pradă pulberii,
totală părăsire...
sau înaintând în nemişcarea
definitivei clipe,
ochi nevăzut,
o să-şi vegheze visele,
moştenire din moştenire lăsate?
Să prindă o amăgire de certitudine,
am să-le dau colocviu
cu acei numeroşi eu care am fost.
Să-mi mistui lupii, Doamne,
pe scara lui Iacob să urc!
Oare, mă vei lua de mână
să mă conduci?
Comentarii
Prețuire!
Admirație! La mulți ani 2019... binecuvântați cu daruri cerești!
Multumesc!
Frumos! Am citit cu plăcere, felicitări!