Ninsori de vise
Ninge-mă, iarnă, cu pulbere de stele,
Așează-mă în taină pe-un pervaz,
Pe trandafirul ce mângâie-un obraz
Și lasă-mă uitată printre ele!
Amestecă-mă cu îmbrățișări
Și cerne-mă în fiecare clipă
Prin pletele de care sunt vrăjită
În orice răsărit și înserări!
Fă-mă, de poți, un clopoțel de-argint
Și-n el să-mi pui doar inima ce-mi bate
Din răsărit până-n apus de noapte,
Ca-n clipele când tainic ne-am iubit!
Dă-mi răsăritul zilelor dintâi
Când ne trezeam îmbrățișați prin toate
Și ne-nveleam cu-ale iubirii șoapte,
Uitând de noi, fiind ca doi copii
Ce ne pierdeam pe câmp de fericire,
Iar glasul tău prin astre rătăcea
Când mă iubeai șoptind ,,Iubita mea!”
Și orice-atingere era o împlinire!
Și dacă n-ai să poți nimic, din toate,
Dă-mi împrumut un fulg din zestrea ta
Și roagă vântul să-l ducă undeva,
Unde-am să-i spun în șoaptă, căci el poate
Să stingă focul ce arde nevăzut
În sufletele-ascunse prin tristețe,
Să poarte șoaptele ca să răsfețe
Iubirile ce vin din neștiut!
Și-n schimbu-acestui drum, de vrea, îi dau
Tot soarele ce-mi este dat să-mi fie,
Cu răsăritul din tril de ciocârlie
Și visele... doar cel cu tine-l iau!
Lili Șipoteanu
-->
Comentarii
Mulțumesc și recunoștință pentru popas și aprecieri, Maria Giurgiu!
Mulțumesc pentru lectură și aprecieri, Moldovanu Anastasia!
Mulțumesc pentru popas și apreciere, Lenuș!
Frumoase versuri! Am lecturat cu multa placere!
Mi-au plăcut foarte mult aceste vrsuri, sunt minunate!
Cu respect și admirație, vă mulțumesc, Maria Niculescu!
Și-n schimbu-acestui drum, de vrea, îi dau
Tot soarele ce-mi este dat să-mi fie,
Cu răsăritul din tril de ciocârlie
Și visele... doar cel cu tine-l iau!
Foarte frumos!!
Dărnicia caracterizează oamenii frumoși,
iar pentru minunate calități și sentimente
dăruite, de ce nu s-ar împlini dorința!?
Lecturat cu deosebită plăcere, prietenă dragă