Trag ivărul chemărilor divine
Şi mă ascund pentru o clipă-n mine,
Căci amintiri şi taine mă recheamă...
O, viaţă crudă, nefiresc de-amară!
Mă-ntorc în mine singur, ca acasă
Şi pleoapa se închide repetat,
Bat ploi repetitive la fereastră
Eu sunt un lacăt vechi şi demodat.
Se frânge-n două blatul suferinţei
Şi putrede şi reci, trec clipe iar...
Clepsidra vieţii,-n cadenţate ritmuri
Mai lasă urme fine de amar...
Vezi?! Scârţâie şi cumpăna fântânii...
E semn că gândul ţi-a trecut pe-aici
Ori mi-au lăsat un semn, din timp, străbunii!
Aştept să-mi spui ce crezi... Nimic nu zici...
Mucegăita mea singurătate,
În mâlul neputinţei mă întorc,
Căci e târziu, e trist şi este noapte
Şi ştiu că-n viaţă n-am avut noroc.
Mai suflă vântul jalnic, ca un clopot,
Mă risipesc în timpul ruginit
Ca o copită în al turmei ropot,
Căci am aflat: zadarnic am trăit!
-->
Comentarii
Mă-ntorc în mine singur, ca acasă
Şi pleoapa se închide repetat,
Bat ploi repetitive la fereastră
Eu sunt un lacăt vechi şi demodat." Frumos!
Să sperăm că aveţi dreptate.
Nicio experienţă nu este zadarnică!
Totul este ciclic pe lume,
după rău, urmează bine!