noapte de vară
scutur sunete pe cer
care pân-la ziuă pier,
adun aurul din lună
să ți-l fac ție cunună,
printre stelele făclii,
bag fluturi în colivii
și le dau drumul să zboare
dimineața pe răcoare;
ca ziua să nu îi prindă,
adun greierii din grindă
și îi seamăn pe câmpii
să-mi cânte melancolii;
țârâie pe lângă ziduri
dulci cantate, triste lieduri,
bate vântul în galop,
foșnet feeric de plop,
eminesciază-n gând
triste amintiri plângând;
sunt în noapte
muzici albe,
căzând peste stele-salbe,
păsările în ocol
au lăsat tot cerul gol,
unde plânge Dumnezeu,
că și-a uitat neamul său,
luminează, luna bate
peste crucile-uscate,
fără lacrimi pe morminte
peste cesurile sfinte;
dorul și cu stelele
stolind rândunelele,
s-au culcat iar peste noapte,
ascultând foșnetu-n șoapte...
joi, 17 august 2017
-->
Comentarii