E noapte în umezeala ochilor desculţi
ai acestui veac rănit de moarte.
E noapte... şi stelele s-au rătăcit
printre pietre.
Au mai rămas pe bolta-nsângerată
doar urmele rădăcinilor lor
şi ecourile unor sentimente benigne
care nici nu se ştie
dacă au existat vreodată
cu adevărat.
Până şi emoţiile care gravitau cândva
în jurul verbului a fi
s-au risipit în cuvinte
stoarse de sens şi de cer.
La această tristă frontieră
de anotimp ucis pasional
doar tăcerile mai spun câte ceva.
Cine are urechi de auzit să audă!
-->
Comentarii
Mulţumesc, prieteni! Mă bucur că domniile voastre faceţi parte dintre emoţiile care încă mai gravitează în jurul verbului "a fi".
Măiestrie!
-
"Până şi emoţiile care gravitau cândva
în jurul verbului a fi
s-au risipit în cuvinte
stoarse de sens şi de cer."
strofa a III a face deliciul poeziei, felicitări!