Aş zice să lăsăm iarba să crească-n inimi
s-o pască caii nopţii de pe malurile râurilor de sânge,
trec umbrele singurătăţii prin copilăria cuvintelor
şi prind în palme silabele cântând în frunză.
Se limpezesc în izvoare picioarele tale subţiri,
aburul le cuprinde muşcând din aerul rece
de se-aprinde pielea şi arde cu volte diafane.
Noaptea ia forma reliefului şi se curbează sălbatic,
cerul coboară cu stelele pe case şi păduri
şi se joacă cu razele de lumină foşnitoare.
Păsările stau în frunzişuri cu ochii la secera lunii,
aşteaptă să se deschidă porţile dimineţii.
Sub pleoapele ochilor se topeşte mototolit întunericul,
libertatea capătă misterulul zborului înalt.
Ziua se prezintă bucuriei pe braţele soarelui
iar muzica ierburilor în freamăt de vânt
se acompaniază cu păsările strânse-n orchestră,
concertul fericirii a început furtunos.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii