Motto: „ploile nomade îşi ridicau cortul din sufletul meu
păşeam ostenit, fericit
se-nsera pe pământ.”
(Mircea Petean)
Astăzi mă nasc din nou
mai tânără decât ieri
am închis ferestrele nopţii
mă tăvălesc în lumina patului
în căutare de versuri nescrise
cu toate stelele adunate în mine
simţi? viaţa ne caută, ne atinge
o altă dimineaţă ne vorbeşte în tăcere
aerul e plin de urmele noastre
la capăt de taină
măinile tale îmi sărută poezia
o plajă nesfârşită e iubirea noastră
cafea sorbită între soare şi vânt
risipă de frumuseţe
adunată în cochilii
ce ne cântă vechile corăbii
şi ţărmurile cu nume de legendă
DUMNEZEU NE TRIMITE O CLIPĂ DE PARADIS
hai, deschide cartea ta de vise
şi pune semnul la hotarul
dintre viaţă şi poveste...
17.09.2007
-->
Comentarii