Pe cocoaşa unui deal, ivit soarele
S-a aşezat la o pândă de seară,
Un pârâu îşi caută izvoarele,
Noaptea-i faţa pădurii de ceară.
Satul se plimbă pe uliţe întruna,
Veşnicia se adună într-o spiră,
Stelele râd, să nu supere luna,
Aerul zideşte curat, respiră.
Regina nopţii printre flori de curte
Adoarme uşor, sedusă de parfum,
Din umbră, o trec fioruri reci, scurte
Foşnirea morţii o simte iar pe drum.
În linişte, întregul ritm se pierde,
Se-ntrec cocoşii-n cântece strigate,
Dispare-n beznă mantaua cea verde,
Şi somnul se prelinge-n surogate.
E o nebunie-n noaptea de cristal,
S-o-nfrunt cu ochii dinăuntru,
Tu mă înalţi mereu pe un piedestal,
Din eul meu să ies şi-n al tău să intru.
-->
Comentarii