09. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist
Octombrie: „Mecanica Despuierii Cosmice” 9
noaptea de octombrie
lăsând ca miazănoaptea în stele să se risipe
noi ne iubim pătimaș în bucătăria veche
unde un abur dulce din vatra de piatră desenează clipe
iar dragostea noastră nu are pe lume o pereche
simțim cum din adâncuri o vrajă se-mpereche
când dovleacul copt în cuptor de cărămidă stă cald
miezul lui portocaliu e o lavă fără pereche
în care ochii tăi de chihlimbar leneș se scaldă-n smarald
tu îmi deschizi cojocul cu mâini fosforescente
în timp ce peste sat se lasă umbra deasă
lăsăm întreaga lume în formele-i prezente
să fim doar două stele în camera aleasă
suntem doi visători în noaptea de octombrie
ce ard de o dorință ascunsă în noiembrie
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii