Clipele se plimbă pe marginea patului, dormi,
îţi foşnesc aripi pe la urechi,
mesteci dragostea copiilor pe buze
şi ei se leagănă-n somn.
Privesc totul cu o mărinimie sfioasă,
mă traversează apele bucuriei,
pietrele din ele şlefuite până la frumos
se zidesc în mine ca un templu
în care intri cu dragoste şi slavă
şi abia intuieşti.
Noaptea din noi devine luminoasă,
dimineţa se iveşte cu soarele pe umeri.
-->
Comentarii