E aspră nerăbdarea şi zurlie,
mă scald în ea ca într-o batjocură
ruptă de real.
La umbra nopţilor înrădăcinate
iubirile se plâng de uitare şi descompunere
în pământul tămâiat de vise.
Împung prin piele dorinţe,
le lipesc de carnea moale
pentru inimile care le cheamă.
Noaptea e mai neagră ca marea,
îşi caută ţărmurile îndepărtate
unde porturile prind oraşe de umăr
şi le aşază murmurul pe ape
străjuite de pescăruşi vorbiori.
Numai eu îmi caut iubirea pe faleză
ca o himeră venită din alte lumi
care mă prinde în mreje.
-->
Comentarii