Când valuri vin să te inunde-n noapte
Cu-a lor pleiadă de minuni stelare
Și te cuprind hipnotic între șoapte,
De te-ai lăsa purtat către visare,
Mai bine să rămâi prezent în ele,
În agonie să te lași purtat,
Să fii un rege-al mărilor rebele,
Un teuton al bărcii... Un pirat!
Căci, dacă somnul te preface-n pradă
Și-ți fură farmecele agoniei,
La ce mai speri în dimineți să cadă
Asupra ta mirajul poeziei?
Nu știi că dimineața te golește
De tot ce e sublim doar printr-un vis?
De ce mai vrei să zbori, atunci, orbește,
Spre-un loc amăgitor de paradis?
Mai bine lasă valul nopții tale
Să te jupoaie cum vrea el: încet!
Și tot ce vei privi, de-atunci, în cale
Îți va șopti că te-ai născut poet.
Căci nu ar fi iluzie mai mare
Ca visul ce te soarbe-n lumea lui
Și diminețile strălucitoare
Să fie un poem al nimănui.
24 iulie 2019
-->
Comentarii
Foarte frumos, felicitări
Deosebită! Felicitări, Paul!
Felicitări!
„Mai bine lasă valul nopții tale
Să te jupoaie cum vrea el: încet!
Și tot ce vei privi, de-atunci, în cale
Îți va șopti că te-ai născut poet.”