cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,
aşteptare de clopot spart
să-i plângă sunetele.
Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorinţe.
Privirea din unghi ascuţit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
şi zbor,
atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.
Învaţă să-şi macine tristeţea
în noapte prin gânduri
când se luminează de ziuă
şi înfloresc merii,
păsările să intre în cânt.

Comentarii