Cerul scandinav mă arde
cu stelele ce-mi cad peste suflet
pe trupul captiv privirii lui
muzica se desface fâşie cu fâşie
rămăşiţe de vrajă
flamenco zămislit din ascunzătoarea timpului
ochii lui se hrănesc cu sângele meu
cu petalele ce-mi cresc pe răsuflări
păsările sparg clepsidra nopţii
firele de nisip se revarsă la picioarele mele
jertfă timpului meu şi al lui
zâmbetul lui solitar
părul meu dansând
în cele patru colţuri ale pământului
suntem în mâna vieţii
retina mea poartă ochii lui spre marea scandinavă
corabie rătăcind prin aşteptări imemoriale
„e-atât de colorat sufletul tău”, îmi spune
iubim visul, poemele din noi
arse de focul nebuniei
de valurile ce lovesc orele nopţii
suntem mai aproape de perfecţiune
cu fiecare vers de ghitară
VIAŢA MIROASE A CER ŞI A STELE
a lemne arse şi-a scântei de pe rugul zeilor
viaţa are gust de buze calde
şi de iarbă înaltă
de cascade ascunse şi
de pământ binecuvântat de amoruri
râsul meu adună vraja
în mii de sunete
mii de dorinţe şi-amintiri
din vieţi îndepărtate
el îl prinde cu mâinile împreunate
îl sărută uşor, a rugă
şi îl aruncă în sus
ca pe-o ofrandă
DUMNEZEU NE PRIVEŞTE ZÂMBIND
DINTR-UN
COLŢ
DE NOAPTE.....
4.08.2008
-->
Comentarii