Prin crângul nostru luminat de Lună,
scriem povestea clipei împreună,
Pe alee solidar rătăcește gândul,
ascuns printre ramuri fluieră vântul.
Cad frunze veștede din umbrar,
chipul tău este trist dragul meu iar,
Vântul vine după noi, ne ceartă,
pe aleea noastră adesea ne caută.
Îmi amintesc de floarea de liliac,
chiar dacă tu erai atunci posac,
De primăvara rătăcită printre amintiri,
multe clipe am adunat în povestiri.
Cu cioplituri dibace timpul modelează,
altă toamnă în suflet frumos pictează,
De pe streșini curg norii plini de apă,
ploaia se ascunde adesea sub pleoapă.
E toamnă în mine și pe goale ramuri,
se aprind lumini devreme la geamuri.
Vegheați de stele, sub lumina lunii,
simt privirea și mângâierea mâinii.
Revarsă peste crângul nostru lumină,
ploaia a trecut, în poveste e linişte deplină
15.05.2019
-->
Comentarii