De n-aş fi, vai, neputincios,
Întoarce-aş lumea înapoi,
De-a-ndoaselea, cu susu-n jos,
Ca ieri, în vechile nevoi,
Cu mama-n ea, cu tata viu,
Iar eu – copilul cel zglobiu.
*
Zău, m-aş lipsi de toate cele
Ce azi îmi fac huzur trupesc,
De aş trăi iar vremurile mele
De prunc la sânul părintesc,
Cu mama, tânăra,-n pridvor,
Cu tata, zdravăn, pe ogor.
*
Dar ce vreau eu, biată fiinţă,
Nici noimă n-are îndeajuns,
Şi nici vreo urmă de putinţă,
Căci drumul vieţii e un dus
Ce îndărăt doar urma-ţi lasă
Cu talpa pruncului de-acasă.
Foto: Pictură de Camil Ressu – “Maternitate”
-->
Comentarii
Multumiri, stimate Doamne!
Sensibil...
Incantat si onorat, Dle Petru Platica! Va multumesc!
Superbă! Una din cele mai frumoase poezii citite în ultimul timp...