nostalgii
au înflorit cireşii ca-n abecedar,
pe cer au apărut trei stele-ndoliate,
a răsărit un plaur peste ape
şi din fântâni se-adapă blândă luna,
tot mai străină trena ta suavă
sub cerul nopţii-mi pare ca un doliu
şi-mi vine-aşa în cochilii de vis
să blastăm vechiul nostru paradis.
şi trandafirii au înflorit, iubito,
izvorul sfânt ce curge-n pale unde,
sub bolţile vrăjitei mări lunare,
pare un rai din vechile secunde
ce ne găseau sub cerul nopţii vag
strângându-ne la piept pe vechiul prag.
aveai ochi dulci, ca floarea de cicoară,
erai misterul nopţilor de vară,
pleoapa de sus a lumii cădea-n gol,
ca o perdea de peruzea, obol,
şi eram numai noi ferice-n doi
sub taina serii-n muzici de oboi;
am adunat tristeţi, eu visătorul
şi am rămas cu dragostea şi dorul…
joi, 16 aprilie 2015
-->
Comentarii
impresionant de frumos. Felicitari pentru acest poem impecabil!