Nostalgiile cuvintelor (2)
de Gabriela Mimi Boroianu
10.03.2017
Aș vrea să uit cine sunt
să uit că doare
acea parte din mine
ce se încălzea
sub umbra degetelor tale
și mă ascund în cărți
și rătăcesc printre rânduri
furând identitatea personajelor
femeia cu o mie de vieți
Cei drept
mă mai încurc uneori
în fustele de epocă
ori simt fiorii morții
când aud tăișurile spadelor
încrucișându-se
dar mă mut pe pagina cealaltă
sau intru în cuprinsul altei cărți
ca inelele sub scoarța unui copac
Și știu că undeva
între două coperți
voi găsi căldura unei îmbrătișări
și mă voi înveli
în moliciunea unei șoapte de iubire
atât cât să mă mint
că n-am murit și eu...
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Camelia!
„....și mă voi înveli
în moliciunea unei șoapte de iubire....”
Frumos, duios....
Recitit cu plăcere!
Te pup!
Mulțumesc frumos, Lenuș! Onorată de apreciere!
Mesajul poeziei pune în lumină un sentiment pur. Versuri bine conturate.
Felicitări!
Mulțumesc mult, Aurelia! Asemenea îți doresc și eu! Numai bine!