Un final de Septembrie 2023 când mai luminat de razele discrete ale soarelui, când mai mohorât, și un început de Octombrie 2023 dominat de aceleași note autumnale… Adierile lui Eol au fost mângâietoare și plăcute, iar marea vegetație a început ușor-ușor să pălească tot mai evident. În grădină am început curățenia de toamnă, iar fructele și legumele au fost deja culese în marea lor majoritate. Nu am rezistat și am început câteva borcane cu zacuscă din cea făcută de mama, iar sucul de roșii de casă îmi însoțește pastele și porțiile de bulgur… Am cules strugurii mai repede din cauza graurilor și a viespilor și vom avea puțin must și vin pentru ciocnit un păhărel de sărbători, inclusiv din cel de viță nobilă… În rest, grijile sunt la cote destul de înalte din cauza economiilor tot mai reduse…
Nu este pentru prima dată când remarc că sud-estul Europei centrale și sud-estul european ( Balcanii ), inclusiv România deci, cunosc experiențe nedorite, nemeritate și traumatizante sub toate aspectele ( social, politic, economic )… Sub presiunea unor factori negativi internaționali sau învecinați, aceste regiuni au cunoscut transformări, tranziții și involuții care le-au afectat dezvoltarea firească și armonioasă. Cea mai insuportabilă contraperformanță de acum este cea de ordin economic care obligă la împrumutarea la dobânzi mari în majoritate doar pentru consum… Cred că nu este simplu, nici confortabil pentru cei din domeniul economic și al afacerilor, și mai cred că cei de-alde Tache, Ianche și Cadâr trebuie să discute intens. Mi-e frică de plafonarea economiilor naționale europene, în special cele de rang secund, de impasul mediului de afaceri, de înțepenirea investițiilor străine, în special în România, având la bază instabilitatea creată de confruntarea armată din Ucraina… În contextul împrumuturilor fără precedent contractate de România și a anului electoral de excepție de anul viitor, cred că există numeroase pericole care ne pot face pe toți mult mai vulnerabili. Un ”quo vadis” neliniștitor și perpetuu ne încorsetează zilnic în acest context al probabilităților nefaste în care unii concetățeni accelerează pe suprafața improprie, umedă și plină de neprevăzut… Aș evidenția câteva rânduri din Xenofon, în care Socrate îl întreabă pe Critobul: ” – Spune-mi, economia presupune anumite cunoștințe, precum cele medicale, ale fierarului sau ale dulgherului? – Da, așa cred, răspunse Critobul. – Așa cum este cazul cu meseriile numite mai sus, putem oare să determinăm și cu ce se ocupă economia? – Firește. Socot că un om econom e acela care-și gospodărește bine casa și avuția personală”…
Am bifat prezența la un eveniment din galeria conferințelor organizate de Muzeul Țării Crișurilor. Înaltul oaspete a fost de data aceasta din străinătate, un cercetător care a urmărit evoluția României în secolele XX – XXI și cunoaște surprinzător de bine poporul român… Denis Deletant a susținut, într-o limbă română impecabilă, o conferință în care a propus un punct de vedere echilibrat și obiectiv referitor la metamorfozele pe care țara noastră a fost nevoită să le suporte, ca un dat istoric, uneori ca un blestem de vrăjitoare… Am crezut inițial că personalitatea de origine britanică va susține speech-ul său în limba engleză, cu traducerea unui secondant eventual, dar nu a fost cazul. Cunoștințele sale despre români au atins domeniile educație, sociologie, politică, cultură, etc. Dincolo de analiza deosebit de complexă și de pertinentă, o adevărată radiografie nepărtinitoare a societății mioritice, m-a surprins faptul că alături de înaltele personalități ale României pe care le-a contactat ( Ana Blandiana, familia regală, etc.), Denis Deletant a luat contact și cu … ”bulibașa” din Bolintin Vale ( parcă, dacă am reținut bine ). Am zâmbit, dar mărturisesc că am fost impresionat pentru că e posibil ca mulți români nici măcar să nu cunoască termenul…
La o vârstă respectabilă, înaltul invitat este însoțit de o luciditate incredibilă și de o prospețime și un rafinament al observațiilor detaliate cu un talent oratoric înnăscut. Subscriu observațiilor dumnealui potrivit cărora România este bulversată și măcinată de corupție, că Silviu Brucan a fost optimist când a spus că avem nevoie de minim douăzeci de ani pentru a deprinde democrația, deși eu am fost mai optimist atunci. Aș mai adăuga doar că viața politică românească nu are încă carte de identitate, că doar un partid are o afiliere europeană, că ne zbatem cu mediul de afaceri între anonimat și penumbrele minimei recunoașteri. Dacă vom continua pe acest traseu, poporul român va deveni în cel mai fericit caz un conglomerat caracterizat de kitsch lasciv de tip occidental, fără conștiință și identitate, ne va caracteriza oportunismul și acel ”scapă cine poate”, iar apartenența noastră la NATO și EU sau moneda relativ stabilă vor fi năpădite de toate buruienile posibile. Paradoxul este că am putea discuta de disidenți în epoca post-comunistă, iar cercetătorul britanic cita pe Blaise Pascal care remarcă ( raționalist… ) faptul că ”inima are propriile rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”… Aristotel se întreba și medita astfel: ” care este deci ”binele” în fiecare artă? [ … ] În medicină, acest lucru este sănătatea, în arta militară, victoria, în arhitectură, clădirea, în celelalte arte,altceva, iar în orice acțiune sau alegere voluntară, acest lucru este ”scopul”. Căci toată lumea trece la fapte numai de dragul unui scop urmărit. Așadar, dacă admitem că există un scop, indiferent care pentru orice acțiune posibilă, tocmai acest scop va fi binele suprem. [ … ] nu e mai puțin adevărat că toate scopurile par a fi departe de a fi perfecte, dar binele suprem constituie întrucâtva desăvârșirea”…
Participarea la memorialul de șah bihorean nu mi-a adus mai multe victorii decât în anii anteriori și am rămas puțin dezamăgit, deși cred că vinovata principală a fost de data aceasta dispoziția mea mai precară. Visez la un joc mai bine organizat și armonios și mi se întâmplă să-l practic și chiar să realizez un joc creativ, dar de data aceasta singura realizare a fost victoria cu un junior din Ungaria cu rating mediu ( 1550 elo ).
Bucuria mea a fost la cote ridicate deoarece am putut urmări în direct transmisiunea NASA care a urmărit aterizarea capsulei cu mostre din asteroidul Bennu. Momentul poate fi considerat unul epocal deoarece este primul eșantion de origine cosmică recoltat de umanitate și adus în condiții de siguranță pe Terra pentru a fi studiat. Recunosc că am fost impresionat și că am urmărit cu emoție transmisiunea care a evidențiat și echipele implicate în derularea operațiunii. Cred că este ”un pas/hop mic pentru… capsulă, dar un pas mare pentru omenire”… Personal, aștept ”un cer și un pământ nou” din punct de vedere cultural-științific, o lume mai bună și mai pură…
Mă declar îndurerat pentru că războiul din Ucraina nu are nicio soluție și nici o luminiță la capătul tunelului deocamdată. Incendii și inundații în Grecia, Italia, Spania, la New-York sau Canada ne lasă înmărmuriți, provocările internaționale ne asigură oarecum că nu suntem cei mai nefericiți.
Aș dori să închei cu un triolet personal:
”trinom: inteligență-caracter-imaginație
inteligența e tezaur,
iar caracterul e erou…
chiar de e înger sau balaur,
inteligența e tezaur…
pe nimbul foilor de laur
imaginația-i halou;
inteligența e tezaur,
iar caracterul e erou…”
Vă doresc o lună Octombrie 2023 plăcută, inspiratoare și benefică … !
-->
Comentarii
https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/10/02/note-autumnale-quo-v...
5 subiecte super-interesant, dar "quo vadis" m-a atras în mod deosebit. Vorbesc de filmul...
mulțumesc... ! ”quo vadis”, atât romanul, cât și filmul e cutremurător, magnific... autorul polonez a fost absolut genial... a adus Poloniei primul Nobel ( în literatură ) cu creația lui în vremuri atât de îndepărtate ( parcă ), atunci când literaturile naționale central, sud și est europene abia se trezeau...
Mulțumesc ... !!! Toate cele bune !