A-nceput să privească Domnul prin vertebre
aşa cum privim noi prin binocluri
apoi îşi plimbă ochii peste cele două membre
că i-a venit ideea de a observa mai atent
în privinţa oamenilor pentru a încerca
să le înţeleagă mai bine sufletul şi faptele
din ultimul timp.
Privind mai întâi la membrul superior
începe cu umerii care par de multe ori egali
deşi e agăţată crucea pe care o vede numai El
cum omul îi sprijină greutatea pe mâini
strângând-o cu putere în pumnul învrăjbit
de ambiţie atunci când loveşte în soartă
îndârjindu-i schimbarea în bine sau în rău.
Apoi îşi coboară privirea spre membrul inferior
unde şoldurile şi coapsele se mişcă
după pofta crucii şi oprind-o în călcâie
aducându-i omului bucuriile şi necazurile
existenţei vitale fizice şi psihice.
Abia la urmă i se rătăcesc ochii
pe cord şi pe creier
curios să vadă unde este defecţiunea
care transformă oamenii
pe dinăuntru ca pe nişte bestii
asemănătoare cu animalele de pradă.
Lacrima spală gândul Tatălui
pe care-l trimite spre noi
în timp ce se roagă pentru noi
de El însuşi să aibă
tot mai multă înţelepciune şi răbdare
de-a ne ierta de-a ne primi
pe toţi la sânul Lui.
Mihaela Moşneanu
Comentarii