Măsor universul cu puterea minţii,
adun în gânduri orizontul de care mă despart,
toate drumurile mă duc spre nefiinţă
şi nimeni nu are nicio explicaţie.
Însemnările mele de circumstanţă
mă lasă să zăbovesc în speculaţii logice,
dar nu mă pot arunca în marea cunoaştere.
Limba se pietrifică-n cuvinte,
vreua să ştiu ce-i dincolo de realitate
înainte de a nu mă mai întoarce
şi dacă facerea lumii nu-i o întâmplare fericită.
Cineva îmi spunea că totul e o minune a creaţei
şi Dumnezeu s-a speriat,
ne-a lăsat liberi să ne alegem calea
numai cu zece porunci.
-->
Comentarii