Pe cărare, la izvor,
îngerul binevoitor,
fără nicio retenţie
sau iz de pretenţie:
- Mare atenţie
la urma din pas
în timpul rămas
prin nisipuri ce curg
pe cerescul crug
până la amurg,
prin pădurile oculte
cu tulnice multe,
libertatea supremă
e-o temniţă perenă.
După clipe trei,
ca de obicei,
tâlcul mă ajunge,
taina mă străpunge:
- Bagă de seamă
la podul cu vamă
spre acea fâneaţă
plină cu verdeaţă
unde,
ca nciciunde,
copaci-nfloresc
apele horesc...
în singurul anotimp,
timpu-i numai timp!
Pentru-nsufleţire,
la despărţite,
dezinteresat,
mi-a adresat
următorul sfat
de fapt, o povaţă
despre viaţă:
- Doar în nemurire,
prinde strălucire!
Când s-a înălţat,
total degajat,
m-a încurajat:
- Am să mă rog pentru voi
acum şi-n ceasul de apoi.
Să nu dezamăgesc,
cu un gest firesc,
am vrut să-i mulţumesc...
Fără aripioare,
fruntea-mi visătoare
printre gânduri zboară,
urcă şi coboară...
(Şesuri, Bacău, 2O17, 14 ianuarie)
-->
Comentarii