În astă seară…
la fel ca ieri
la fel ca mâine,
îţi rotunjesc surâsul
cu palmele întinse peste
tăcerea vie frântă pe tâmple.
Durerea pluteşte
lacrimă-n privire,
de-a te avea în suflet
şi niciodată-n braţe.
Şi dorul, dorul de tine iubite,
creşte-n insomnii
când luna-şi descrie zborul,
nor alb
în legănarea umbrelor delicate
din privire.
Am să-mi acopăr tristeţea
cu umbra ta,
din inima iubirii curge
într-o primăvară amară,
de-a te avea în suflet
şi niciodată-n braţe.

Comentarii
Cu bucuria lecturii!