De supărare...
m-am dat de trei ori peste cap,
mutându-mi traiul, într-un broscoi bătrân,
cu picioare crăcănate, articulaţii umflate,
gura lungă, holbat şi cu multe dungi pe spate.
Nici o sirenă nu se mai ferea de mine.
Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu
şi m-am mutat între prăpăstii abrupte,
lângă un tău neştiut, întunecat şi liniştit.
De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.
Într-o zi...
o femeie tare frumoasă a dorit să vadă,
ce e liniştea absolută,
alunecând, lăsându-se să cadă!?
I-am adus repede apă şi-am rugat-o frumos!
Cu ultimele puteri,
s-a dat de trei ori peste cap.
Îşi revenea! Rănile i se-nchideau.
Atunci m-a sărutat şi vraja s-a schimbat!
Ne-ntâlnim doar la răsărit şi la apus:
Ea noaptea e un corb,
eu ziua sunt un lup.
Noaptea-i place să zboare în lumina lunii,
fraţii mei urlă, sirenele îi ajută,
împletiţi cu ţipete răguşite de corb...
Zorile ne preschimbă, ea mă sărută,
eu alerg iute, să-mi apăr haita vânată.
(on movies )
-->
Comentarii
Ea noaptea e un corb,
eu ziua sunt un lup.
Noaptea-i place să zboare în lumina lunii," Imi amintesc de film.