Între trecut şi prezent
Geamăt prelung de regrete-n amurg
Aşterne pe urmele tale culcuşul de rug.
Zvâcnet şi chin nesfârşit
Plâng laolaltă,
Fire de iarbă răscoaptă
Adună adâncul tristeţii pe chip.
Murmură vorbele tale-n ecoul minciunii
În piatră săpată;
În cumpăna sorţii,
Doar vântul mă mai dezmiardă.
Pământul înghite cuvintele-fapte,
Foste dovezi de nebună iubire.
Asfinţitul fulgeră o răsfrântă lumină
Şi bucuria clipei rămâne uitată în urmă.
Amintiri tivite-n noapte,
Cern clipele petrecute în doi,
Bântuie orele înaintate,
Se rostogolesc condamnate,
Sângeră şi tremură suferinţa ascunsă în noi.
Spre mine-ţi îndrepţi a vremii lacrimă,
Revârsându-ţi tristeţea pe orice poteci.
A mea înserare spre tine se-ndreaptă,
Se frânge în trupul risipitelor ploi.
Şi într-un târziu, fuiorul de dor sporeşte nesomnul,
Amarul inundă golful noptatic de gânduri şuvoi.
-->
Comentarii