între vară şi toamnă
e ceva între vară şi toamnă,
vin nopţi cu febră peste noi,
cu vise dulci din lumi uitate,
cu frig şi tragicele ploi,
ce-s pline de singurătate.
mai vine-o toamnă cu mult dor,
delir fecund de minotaur,
cad frunze galbene-n pridvor,
polei făcut din praf de aur,
un flutur aripa îşi frânge,
bolnav pe-un băţ micuţ de laur
şi noaptea încet-încet se stinge
şi cad amurgurile-n haos…
prin serile ca nişte vicii
cădelniţează Menelaus,
precum nebunii prin ospicii.
mai trece-o zi cu umbre lipsă,
pe cerul luciu de oglinzi,
mai vine-ncet câte-o eclipsă,
pentru nebunii suferinzi.
iar peste timpul smuls din noi
jalnic se aude ca un tril,
cântecul vieţii de apoi
jucând prin noapte un cadril.
-->
Comentarii