S-au dus speranţele pe copcă,
peştele cel mare
te îmbărbătează să reuşeşti
scăpând printre degete norocul.
S-a schimbat lumea,
s-au supralicitat multe noutăţi,
le folosim tot mai des
ca un panaceu.
Învăţăm limbaje noi,
ne împiedicăm în rostirea cuvintelor.
Din tolba de pescar
cad ploi desfăşurate peste ape,
peştii urcă în amonte pe râu
un curcubeu de lumină.
Devenim umbre de copaci înfloriţi
care îmbrăţişează femeile
creează pentru fiecare o formă perfectă
în care ne întrupăm.
-->
Comentarii