NU MĂ DISTRUGE...
(GV)
Nu mă distruge vidul, nici depărtări-imperii,
nici trestii care prind să se resfire-n ţărmuri,
căci frunza care cade, în dorul tău puzderii,
tu o cuprinzi lumină şi o înfloreşti în muguri.
Când cade frunza mea, mai moare un cuvânt,
dar tot aşa se întâmplă eu cant pe-aceleaşi coarde,
iubirea ta sublimă, dă inimii avant,
eu împărat-nebunul, bat marile cu joarde.
Tu poţi să fii lumină, eu un adânc coleric,
pot să vorbesc o zi, să nu te întreb nimic,
tu luminezi un drum când sunt în întuneric,
iar dacă-s jos zâmbeşti şi pot să mă ridic.
Nu mă distruge vidul şi nici o depărtare,
de care parte luntrea să trec cândva m-aşteaptă,
eu sunt păcatul toamnei, o ploaie peste mare,
iubire veşnicie, către o lume dreaptă.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii