NU MĂ MAI IUBIŢI!
Nu ştiu cât mă iubiţi?
Percep doar,
că mă priviţi,
ca pe ceva intern,
ca pe un refren,
venit din etern,
adus din Infern,
că versuri aştern,
câte un catren,
al osului stern!
LĂSAŢI-MĂ!
NU MĂ IUBIŢI!
sunt un mucegai,
pe nume Mihai,
îmbrăcat în strai,
prins în vătrai,
în luna lui mai,
pus la grătar,
fără chihlimbar,
nedus la altar,
decât foarte rar,
fiţi voi liniştiţi,
NU MĂ MAI IUBIŢI!
Comentarii
cînd prezentul nu te înțelege, te-o descifra (și iubi) posteritatea. așa să fie!