Nu mai vin
ninsorile luminii,
pe care le sărutam
pe un ochi de geam,
în aşteptarea ta
dureroasă
şi lungă,
ca un vis neîmplinit.
Am remuşcări
de fată bătrână
în dimineaţa
de florii.
Nu mai vine luna
să-mi spună
la fereastră,
mă duc în gradină
şi o să revin
încărcată cu daruri,
pentru tine
şi o să iubeşti
din nou.
Nu mai vine
nici gerul
să îngheţe speranţele
vinovate.
Sub umbrela timpului
ne ascundem
amândoi,
de ploile repezi
şi scurte
ale fericirii trecute.
Comentarii